Greva scenariştilor americani plagiată după tradiţiile producătorilor români
Am vaga impresie că România este o plină de idioţi. Lucru care mă face să mă simt singur şi izolat.
Prima TV, după ani întregi de emisiuni furate de pe la alte televiziuni vine cu o producţie proprie, şi anume serialul “17″, o poveste de Theodor Halancu Nicon. Când am văzut prima oară trailerul a trebuit să fac un duş cu apă rece, înfierbântat de emoţie fiind. Atât de mult încât am stat leşinat până să pierd câteva din primele episoade. Dar am decis că, totuşi, ar trebui să mă uit la “O poveste despre destin spusă aşa cum nimeni nu a avut curajul s-o spună”.
Jocul actorilor este cretin până şi în generic, nu degeaba pe unul dintre actori îl cheamă “Poamă”. Personajul principal se numeşte “Didi” şi are 17 ani, o fată ai cărei prieteni se transformă radical, devenind te-miri-ce traficanţi de droguri, peşti şi rechini, de îndată ce ea împlineşte 17 ani. Şi toţi par “băgaţi în treabă” de ani întregi. Dialogurile sunt de căcat, replici trase de păr şi lovite cu bâta, pline de înlocuiri ale înjurăturilor atât de frecvente.
Căcat.
Pentru o credibilitate mai mare, propun următorul tagline: “O poveste despre destin, spusă aşa cum nimeni n-a avut curajul s-o trăiască”. Dacă stau să mă gândesc mai bine, suntem chiar norocoşi că se numeşte “17″. Măcar ştim că o să fie numa’ un sezon…
A mai scris despre asta şi Mădălin Vlad.
